Open Society Institute Mental Health Initiative
 Club Rotary Timişoara Cetate
 Club Rotaract Timişoara Cetate
 SC Gauss SRL

Parteneri:
Fundaţia de abilitare
"Speranţa"

Copil-Speranţa.ro
The National Attention Deficit
Disorder Information and
Support Service

Asociaţia Nagual

Parteneri media:
TM Press
www.tmpress.ro - Informație curată
Radio România Timişoara
Radio Romnnia Timisoara
TVR Timişoara
TVR Timisoara

   Particularităţi de dezvoltare


Particularităţi de dezvoltare  »  Partenerii de interacţiune

Părinţii şi familia rămân în continuare principalii parteneri ai interacţiunilor şcolarului mic, deşi numărul persoanelor străine cu care intră în contact creşte. Familia în această perioadă intră într-o nouă etapă, preocupată de integrarea şcolară a copilului, de randamentul său, de problemele de adaptare şi relaţionare a acestuia cu ceilalţi copii.

În acelaţi timp modalităţile de interacţiune din familie se răsfrâng asupra funcţionalităţii şcolare a copilului. Perioada se distinge printr-o sporire a încrederii pe care copilul o primeşte din partea părinţilor, la fel şi sporirea unor sarcini în care este implicată responsabilitatea copilului. De la însoţitul la şcoală, pe parcursul perioadei se trece la dus-întorsul de la şcoală independent, ca marcă a încrederii pe care părinţii o acordă copilului.

Aşa cum am menţionat anterior în această perioadă imaginea „virtuală” a părinţilor rămâne încă protectoare („te spun eu lu’ mama”, „vine tata meu şi te bate” sunt replici frecvente ale şcolarului mic). Negocierile în familie se fac ţinându-se cont de performanţele şcolare sau comportamentul la şcoală.

Există în această perioadă o prezenţă virtuală a celor doi poli, familie şi şcoală, ce se sprijină reciproc şi în acelaşi timp reglează interacţiunile copilului. Aşa cum spuneam, copilul în această perioadă face şi o analiză „rece” a calităţii părinţilor şi a familiei sale. Comparativ cu părinţii colegilor, el îşi cataloghează părinţii din punct de vedere al comportamentului faţă de el, al cerinţelor sau pedepselor care îi sunt aplicate.

Întrebarea „ce-ţi fac ţie părinţii dacă...” este frecventă la această grupă de vârstă, la fel şi întrebarea asupra felului în care părinţii relaţionează între ei (părinţii tăi se bat?, tatăl tău bea?, etc.). De cele mai multe ori în cazul familiilor conflictuale copilul şcolar mic este consultat ca arbitru al problemelor, iar în cazul divorţului părinţilor copilul îşi asumă cel mai adesea vinovăţia despărţirii.

Tot această perioadă este marcată şi de înţelegerea pierderii definitive. Dacă până acum copilul avea o idee vagă despre moarte şi pierdere iremediabilă, după vârsta de 9 ani înţelege corect ceea ce înseamnă moarte şi pierdere irevocabilă. Această perioadă de multe ori se suprapune şi cu dezvoltarea conflictelor în familie, ce duc la divorţ, schimbând dramatic cursul existenţial al copilului care se simte lisit de suportul ambilor părinţi şi înţelege corect sensul despărţirii.

Prin performanţele sale şcolare negative, uneori copilul poate fi el însuşi cauza conflictelor în familie. De multe ori acestea se soldează cu agresiuni asupra copilului, bătăi sau pedepse nejustificate sau disproporţionate în raport cu greşeala acestuia. Lipsa de comunicare sau de principii educaţionale autoritare pot distorsiona relaţiile între membrii familiei şi pot avea consecinţe negative chiar în ceea ce priveşte nivelul de performanţă al copilului.

Grupul de colegi şi şcoala reprezintă pentru şcolarul mic un mediu la care trebuie să se adapteze şi care schimbă într-un fel mediul său existenţial. Grupul de prieteni se lărgeşte cu noi membrii, rolul său ne mai fiind limitat la cel din familie ci căpătând o anvergură socială. El intră în competiţie cu ceilalţi copii, învaţă să devină parte dintr-un grup şi să coopereze cu grupul.

În şcoală el este investit cu alte roluri decât în familie, are alte responsabilităţi, structurarea psihologică fiind supusă acestui rodaj de roluri, pe baza căruia va funcţiona şi mai târziu. El alege copii cu care va avea relaţii de colegialitate, alţii cu care va avea relaţii de prietenie, va învăţa să-i ţină la distanţă pe cei care nu îndeplinesc criteriile sale de exigenţă.

În contextul funcţionalităţii sale ca elev el va mânui agresivitatea ca pe un instrument necesar dobândirii unui loc în colectivitatea clasei şi pentru a se distinge prin performanţă la învăţătură (agresivitate instrumentală). Modul de manifestare a agresivităţii la şcolarul mic este în relaţie şi cu dezvoltarea sa cognitivă dar şi cu modelele familiale pe care acesta le are.

În general şcolarul mic este predispus să interpreteze acţiunile unor colegi ca ostile (el se consideră „descoperit” de protecţia parentală la şcoală) exersând forme diverse ale agresivităţii (verbale sau fizice, uneori psihologice) pentru a se apăra sau înfrunta cu colegii. Pentru a-şi întării poziţia el aderă sau îşi creează „reţeaua” de prieteni care să-l ajute în confruntarea sa cu alţii.

Astfel apar relaţiile cu prieteni informali, (cu care îi face plăcere să fie şi are afinităţi) şi un alt set de relaţii şi reţele cu prieteni „instrumentali” („gaşca” de care are nevoie în anumite situaţii). Copilul şcolar mic învaţă să adopte şi să respecte normele grupului din care face parte, pe măsura în care se luptă şi doreşte să ocupe un anumit loc în aceste grupuri.

Aceste grupuri şi interacţiunile în cadrul lor constituie „şcoala socializării” pe care şcolarul mic o parcurge în paralel cu dezvoltarea cognitivă la orele de clasă.


 Continental Corporation
 Hotel Strelitia Timisoara
 Arcatim Farmaceutice SA
 



 

      

   Creare cont nou
   Recuperare parola


 

 

      


 
Un nou început. Inaugurarea noului sediu al F.A. Speranţa,
3 decembrie 2013

Campania "ADHD EXISTĂ"

FLASHMOB ADHD EXISTĂ






Curs de formare: Evaluare şi intervenţie în cadrul tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie



  Acasă| Dezvoltare| ADHD| Articole şi Studii| Evenimente| Librărie| Centrul de resurse| Întrebări frecvente| Galerie foto| Forum| Contact
Copyright (c) 2011-2014 www.adhd-speranta.ro. All rights reserved. Website by Bin Soft&Hard