Open Society Institute Mental Health Initiative
 Club Rotary Timişoara Cetate
 Club Rotaract Timişoara Cetate
 SC Gauss SRL

Parteneri:
Fundaţia de abilitare
"Speranţa"

Copil-Speranţa.ro
The National Attention Deficit
Disorder Information and
Support Service

Asociaţia Nagual

Parteneri media:
TM Press
www.tmpress.ro - Informație curată
Radio România Timişoara
Radio Romnnia Timisoara
TVR Timişoara
TVR Timisoara

   Particularităţi de dezvoltare


Particularităţi de dezvoltare  »  Dezvoltarea de competenţe afective şi sociale

Freud şi Erikson au considerat etapa între 6 şi 11 ani ca una latentă şi liniştită din punct de vedere emoţional. Ea urmează în mod logic să consolideze şi stabilizeze viaţa afectivă a copilului în perspectiva unor diversificări a personajelor ce intră în sfera sa de interes.

În situaţia în care copilul are o continuitate de îngrijire din partea familiei, deci ataşamentul a fost maturat cu figurile parentale ca figuri constante de ataşament, din punct de vedere emoţional nu sunt mari schimbări. În situaţia în care copilul vine după o perioadă de îngrijire în perioada sensibilă (0-3 ani) de către alte persoane (bunici, rude, instituţii) iar figura constantă de ataşament s-a format pe alte persoane decât părinţii este posibil ca traversarea perioadei de şcolar mic să se facă cu unele disfuncţii emoţionale.

Revenit în familie (de obicei copilul se reîntoarce în familie la 6 ani când începe şcoala) el trebuie să se integreze într-un sistem familial în care repartiţiile emoţionale nu l-au inclus.

Această perioadă de acomodare, de obicei se suprapune cu începerea anului şcolar, ceea ce înseamnă din punct emoţional adaptarea la un alt gen de colectivitate. Pe parcursul anilor prin evaluări continue şcolarul mic îşi crează o imagine reală asupra calităţilor părinţilor şi trăieşte sentimente contradictorii faţă de aceştia.

Astfel dacă în primii ani de şcoală părinţii sunt imaginea la care apelează în relaţia cu ceilalţi colegi (tatăl sau mama mea, fac şi dreg, te spun eu lor, etc.) din această confruntare el se edifică şi asupra calităţii părinţilor colegilor pe care o compară cu a părinţilor săi. Nu întotdeauna imaginea acestora este în favoarea părinţilor săi, astfel încât copilul îşi poate modifica sentimentele faţă de ei.

Tot în această perioadă (6-11 ani) disfuncţii ale sistemului emoţional sunt developate de situaţiile sociale în care copilul este pus. Faptul că trebuie să răspundă în faţa clasei (practic şi al colegilor săi), că este expus criticilor sau uneori chiar batjocurii acestora, că apar confruntări fizice şi psihologice între membrii unei clase, că există colegi a căror prezenţă îl emoţionează, pot determina reacţii emoţionale, uneori de intensitate psihopatologică.

Putem spune că în această perioadă nivelul afectiv al şcolarului mic este supus unui bombardament informaţional şi emoţional căruia trebuie să-i facă faţă. Modelele de coping şi strategiile adoptate de copil în această perioadă condiţionează într-un fel evoluţia ulterioară a trăirilor afective şi emoţionale pe care le va avea la şcoală.

Şcolarul mic, odată cu intrarea în şcoală, face cunoştinţă cu un altfel de grup, în care funcţionează nişte reguli şi componenţii grupului au un caracter aleatoriu. Pe o parte din ei poate i-a cunoscut la grădiniţă, alţii sunt figuri noi care trebuie cunoscute şi cu care va intra în relaţie. Aceste relaţii însă vor fi speciale datorită faptului că în subsidiar fiecare din şcolari vrea să se afirme, să-şi pună în evidenţă propriul eu şi din motivaţie proprie sau cea a părinţilor să ia note cât mai bune.

El va respecta regulile grupului, va intra în concurenţă pentru a ocupa poziţia de lider şi dacă nu va reuşi va găsi alte oportunităţi prin care să iasă în evidenţă. El va fi supus unei duble presiuni, din partea familiei şi din partea şcolii ce se va repercuta şi asupra structurării propriului Eu.

Şcolarul mic va avea o poziţie a propriului eu în raport cu membrii familiei şi o altă poziţie în şcoală în raport cu învăţătoarea şi colegii de clasă. Aşa cum aminteam mai sus că în şcoală copilul îşi compară părinţii cu cei a colegilor de clasă, tot astfel se compară şi el în raport cu ceilalţi. Stima de sine derivă din concluzia pozitivă la care ajunge făcând această comparaţie, sau din contră şcolarul mic poate trăi drama complexului de inferioritate faţă de unii colegi.

Legile morale care guvernează această etapă de dezvoltare sunt corespunzătoare stagiului 3 descris de Kohlberg – „fată bună, băiat bun” – şcolarul mic fiind foarte sensibil la aprecierile în special ale părinţilor sau învăţătoarei. Conform taxonomiei propuse de Kohlberg (1963) privind raţiunea comportamentului moral sunt trei etape ale acestuia: etapa preconvenţională, etapa convenţională şi postconvenţională.

Fiecărei etape corespund câte 2 stagii: etapei preconvenţionale, un stagiu de obedienţă faţă de autoritate (a nu supăra părinţii pentru a evita pedepsele) urmat de de un stagiu în care principiul este „fi bun cu alţii ca şi ei să fie la rândul lor buni cu tine”; etapei convenţionale stagiul „băiat bun, fată bună”, urmat de „lege şi ordine” cu respectarea regulilor impuse, iar stadiul postconvenţional se referă la asumarea legilor sociale („contractul social”) şi în stagiul următor a principiilor etice universale (bine, rău, dreptate, adevăr, etc.).

Aceste stagii pot fi atinse sau nu de fiecare individ pe parcursul dezvoltării sau în perioada adultă. În mod normal la sfârşitul perioadei de dezvoltare ar trebui atins ultimul stagiu.


 Continental Corporation
 Hotel Strelitia Timisoara
 Arcatim Farmaceutice SA
 



 

      

   Creare cont nou
   Recuperare parola


 

 

      


 
Un nou început. Inaugurarea noului sediu al F.A. Speranţa,
3 decembrie 2013

Campania "ADHD EXISTĂ"

FLASHMOB ADHD EXISTĂ






Curs de formare: Evaluare şi intervenţie în cadrul tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie



  Acasă| Dezvoltare| ADHD| Articole şi Studii| Evenimente| Librărie| Centrul de resurse| Întrebări frecvente| Galerie foto| Forum| Contact
Copyright (c) 2011-2014 www.adhd-speranta.ro. All rights reserved. Website by Bin Soft&Hard